Despre dragoste, fara adaugiri si alte metafore

Cel mai mult pe lumea asta imi place sa fiu femeie. Si sa fiu iubita. Cel mai mult pe lumea asta asta, imi place sa fiu femeia iubita de el. El si cu mine facem NOI. NOI suntem fericiti ca ne avem, ca ne impartim si ca ne aducem unul altuia adaugiri frumoase.

Eu sunt atat de femeie! Capriciile mele sunt inutile, obositoare si atat de fermecatoare! Povestirile mele galagioase au nenumarate amanunte savuros de neinteresante, uneori au talc si mai mereu sunt amuzante. Pentru ca sunt atat de femeie, in dulapul meu se afla un numar neclar de rochite colorate, pentru ca sunt atat de femeie, lacrimez suav la toate prostiile romantice, pentru ca sunt atat de femeie, barfele blande de dupa amiaza au gust de cafea cu lapte si de prietene bune. Si el ma iubeste…

Ma iubeste cand pretind cu autoritate ca trebuie sa fiu egala lui si ma iubeste cand, alintata, vreau atentie neconditionata, vreau sa aduca el sacosele de la piata, vreau flori si vreau sa facem copii, multi copii si viata mea sa fie o joaca in parc cu copiii nostri.
Diminetile mele au sens doar cand il intrezaresc printre asternuturile moi, calde, mirosind a vise si a dragoste si cand inca dormind, ma roaga sa merg sa fac cafeaua iar eu, morocanoasa si suparata pe dimineata care a venit prea repede, ma ghemuiesc cu siretenie si nepasare intre pernele inca pline de visele noastre. Si el ma iubeste, si cu degetele alunecand prin parul meu, merge si face cafeaua si eu il urmez si printre sarutari de buna dimineata si stiri din sport si buletine meteo, facem omleta cu marar si paine prajita si ne trezim incet si tandru cu cafele amare si rasete zgomotoase.

Si ma iubeste cand il intreb daca fusta asta ma face sa par grasa si il iubesc cand imi raspunde plictisit si absent ca sunt cea mai frumoasa. Si ma iubeste cand nu intelege de ce mai am nevoie de inca o pereche de pantofi verzi si il iubesc cand nu inteleg de ce nu crede ca are nevoie de mai mult de cinci tricouri. Si ma iubeste cand nu intelege de ce fiecare parte a corpului meu are nevoie de o alta crema si il iubesc cand pe fata lui de barbat adorat, barba se incalceste moale, catifelata, veche de doua saptamani. Si ma iubeste cand se uita la meci si eu imi dau cu lac colorat pe unghii, in linistea casei si in zgomotul galeriei ce razbate din televizor. Si il iubesc cand ma lasa sa ratacesc in lumea unui roman si el se pierde in discutii masculine si beri racoritoare cu baietii. Si ma iubeste cand il astept cu mancare calda si haine putine in lumina palida si parfumata de lumanari. Si il iubesc cand uita ce aniversam si ma iubeste, cand posedata de sindromul premenstrual, plang isteric si ii reprosez ca s-a schimbat.

Eu sunt o capricioasa cu gloss pe buze si el un ingrat care nu intelege de ce „Sex and the City” este o capodopera a secolului al XXI-lea. Si eu il iubesc in fiecare zi si el ma iubeste pe mine toata si eu si cu el facem NOI.